Aloha!!
M-am tot gandit daca sa imi pun gandurile pe "hartie" si de ce as face-o. Nu am un motiv anume pentru care incep acest blog. Dar stiu ca imi face mie bine, si ca in timp, imi pot perfectiona naratiunile.
Am aflat ca scriem pentru ca scrisul e o forma de promisiune care ne-o facem noua insine; pentru ca scrisul e o prima forma de trecere de la dorinta la actiune. Si ca, scriind ne intelegem mai bine pe noi insine si ne putem vorbi mai bine noua si celorlalti.
De 9 luni sunt plecata din tara. De 9 luni am lasat confortul si siguranta celor 31 de ani in Timisoara, Romania.
Am acceptat aceasta schimbare de 180 de grade, in credinta ca maturitatea varstei si experienta acestor ani imi vor fi de ajutor. Se pare ca am gandit bine si am ales si persoana potrivita cu care sa fac aceasta schimbare.
So, iata-ma intr-o tara mult visata de altii, dar nu de mine....... Niciodata nu m-am gandit ca in alta tara mi-ar putea fi mai bine. Deci, nu am avut ganduri, vise sa plec si sa las confortul zilelor mele monotone.
Pentru ca eu si sotul meu Jonathan (Jon) suntem persoane de "oras", iata-ma in capitala US, Washington, la numai 10 minute de mers de Casa Alba. Nice neighbourhood! ;)
Washington oras multicultural, oras unde politica e la ea acasa.
Un oras in care 65% sunt negrii restul alte natii.
Un oras in care auzi tot felul de conversatii in limbi neintelese.
Un oras cu parcuri pline de veverite si oameni ai strazii.
Un oras in care strazile sunt pline de firme cu avocati sau cu angajati ai guvernului, si cu asociatii de toate felurile. Ma mir cum de au construit un bloc cu apartamente in mijlocul acestor firme.
Un oras in care oamenii sunt imbracati business cu exceptia zilei de vineri cand sunt casual.
Un oras care e plin de viata in cursul celor 5 zile din saptamana si linistit in weekend. Desi, ma contrazic putin, acum cu venirea primaverii weekendurile sunt pline de turisti. Deci, forfota e permanenta.
Imi amintesc ca, pentru prima data cand am pasit in oras, ba chiar din avion cand ne pregateam sa aterizam, mi-am spus " Waw, e ca Timisoara!!". Si sentimentul asta il am si in ziua de azi. Jonathan rade de mine de fiecare data cand spun asta noilor prieteni. (cand spun noi prieteni ma refer la prieteni americani). Dar eu ma simt ca acasa, m-am adaptat foarte usor si imi place viata de aici.
Asa ca, am o baza buna pe care sa imi construiesc o noua viata, o noua baza de siguranta, noi radacini, noi prieteni si un nou viitor.
"Follow your instincts. That's where true wisdom manifests itself" - Oprah W.
No comments:
Post a Comment