Cum e sa treaca lucrurile, evenimentele pe langa tine? Prima reactie de a raspunde la intrebare e "depinde". Asa spun si eu.
Nu sunt eu o mare bucatareasa in general, iar cand vine vorba de "tinerea" sarbatorilor eram undeva pe la mijloc, sau si mai sincer la marginea dintre deloc si a face ceva specific sarbatorii respective. Adica, de Pasti nu vopseam nici un ou, dar facem pasca si o singura data am facut oua umplute. Restul pica pe umerii mamii, care facea toate merindele de la A - Z. Iar eu veneam cu "gagiul" si luam pranzul impreuna, ca in familie ;)
Anul asta a fost cu totul si cu totul diferit.
Desi am vrut sa fac pasca, mai mult pentru ca imi place si imi era dor, nu am gasit in orasul asta branza de vaci. Nu e si nu e!!! Am intrebat alti prieteni romani cu ce as putea-o inlocui - de parca o poti inlocui...hahaha. Raspunsul a fost ca intr-adevar nu gasesc la magazinele "normale", dar gasesc la magazinele rusesti si poate la cele grecesti. Ok, am primit raspunsul!! Dar unde sa dau eu de magazine rusesti?? Am mers mai departe cu intrebatul la prieteni americani, care s-au uitat la mine putin ciudat, si mi-au spus ca in Washington nu sunt decat restaurante rusesti. Mda, merci!! Adevarul e ca e plin orasul de restaurante din toate colturile lumii.
M-am reintors la "prietenul" meu care ma ajuta sa gasesc raspunsuri, sa ies din plictiseala si totodata ma ajuta sa uit de notiunea "timp". So, back la Google! ;) Si aflu ca branza mea de vaci e intr-adevar in magazinele rusesti, dar aceste magazine sunt in Virginia state, nu in DC. Si uite asa am renuntat sa mai fac pasca!
Cu inrosirea oualelor e alta poveste. Aici, nu am fost motivata deloc. Nici macar nu mi-am batut capul sa caut vopsea de oua - care oricum nu mi-a iesit in fata ochilor in "alimentarile" in care fac "piata". Lipsa de motivatie a venit de la faptul ca nu am avut cu cine sa ciocnesc :( Prieteni romani prin apropiere nu am, iar Jonathan nu sarbatoreste Pastele, iar de ciocnit oua nici atat. Astfel ca de Pasti nu am facut nimic deosebit - doar o zi normala de weekend.
Intr-un fel am fost trista simtind lipsa sarbatoririi Pastelui alaturi de familie, sau alaturi de prieteni. Mai ales ca am vazut pozele Laviniei. Lavi, care e in Canada, a vopsit ouale, a avut cozonaci (mmmm, am pierdut gustul acestora de ceva vreme) si familia (matusa) alaturi la masa de Pasti.
Jonathan mi-a spus ca atunci cand vom avea copil voi fi mai motivata sa sarbatoresc Pastele in mod traditional. Pana atunci, mai usor e sa adun ceva romani pe langa mine cu care sa petrec sarbatorile.