Fictiune si ritual de zi cu zi

Am inceput sa citesc un roman (Murdering Mr Monti), foarte funy, usor de citit si rupt din realitate. Realitate nu doar a ceea ce se intampla in carte, ci si a locurilor - actiunea se petrece in Washington, DC si in imprejurimile lui. Astfel ca particip activ, ca o umbra alaturi de personaje si de locurile pe care acestea le traverseaza. Ba chiar imi fac notite cu ce sa mai vizitez, ce evenimente apar in anumite luni. Cel mai misto, am aflat despre un hotel, aici in DC, care are restaurantul in top - de unde se vede tot orasul. Tipa din poveste spune ca ii place sa isi ia lunch-urile acolo ptr ca e private si un view superb.

Astfel ca, mi-am propus ca de ziua lui Jonathan sa-i fac o surpriza si sa luam o cina romantica acolo (depinde de preturi ;)). Inca nu stiu adresa, dar stiu numele hotelului. Partea mai nashpa e, ca aici sunt cate 2-3 hoteluri din fiecare lant hotelier. Ieri, de exemplu, am trecut pe langa acel hotel, dar cand am intrat sa vad cum e restaurantul am fost surprinsa sa vad ca restaurantul e la subsol. Deci nu e cel la care ma gandisem prima data. Noroc cu internetul care face ca tot ce la inceput pare inabordabil, cu "nu stiu" in minte, sa gasesti solutiile la toate nazdraveniile care iti trec prin cap cu semnul intrebarii la final.

So, citind cartea am sentimentul de "a apartine" cartii si evenimentelor.

Culmea e ca, ieri, vizionand filmul "State of Play" cu Ben Afleck and Russel Crow am avut aceleasi "trairi". M-am simtit ca un copil care se bucura ca stie in ce statie de metrou sunt actorii, pe ce strazi au filmat, in ce baruri au mancat..........locuri foarte comune, acum, pentru mine.

Nu mi-am propus sa transmit ceva clar cu asta, doar sentimentul placut de a fi intr-un oras in care se intampla lucruri, atat povestite in carti cat si anuntate in ziarele locale.