"Jon and I spent this weekend celebrating Obama's inauguration.
It was such a nice experience for me and for the millions of others who joined us in the cold and wind.
But I am glad that we got out and were with the crowds. It was so crowded but was so organized at the same time.
Everybody showed so much respect for Obama and they believe in him, which I think is very good for a leader.
I really felt like this is and will be my future, this is the country that will adopt me. So like the others I too have hopes and believe that my hopes will come true.
I also bought my first American flag and cheered with everybody."
Asta e un e-mail trimis prietenilor de aici dupa inaugurarea noului Presedinte al USA. Ma bucur ca am avut sansa sa fiu in aceste momente istorice aici in DC si sa particip alaturi de oameni necunoscuti, dar care aveam acelasi motiv de bucurie. Am apreciat enorm organizarea si civilizatia celor mai mult de 2000 de oameni care au participat la eveniment. Dupa 3 zile, cand Washington si-a revenit la "normal", fara turistii veniti pentru inaugurare, politia nu a avut nici o reclamatie de furt, de injurie, de accidente, altercatii sau alte lucruri nefericite.
Acum dupa 55 zile de presedintie se intampla multe.
Obama ramane acelasi personaj serios, cu o postura dreapta, cu privirea sus inainte si cu aceeasi incredere cu care si-a condus campania electorala. Acelasi om care mi-a facut placere sa-l ascult. Are aceasi aparitie pe sticla, acelasi ton al vocii cand vorbeste de familia lui sau cand vorbeste de lucruri mai serioase - cand afara se "razboiesc" democratii si republicanii cu privire la bail out plan. E optimist si increzator in planul pe care il abordeaza.
Nu stiu prea multe despre politica, sunt inca o novice in acest domeniu, dar aici imi place sa ascult discutiile si comentariile reporterilor la CNN sau MSNBC.
Adevarul e ca nimeni nu se pronunta daca e un plan bun sau nu!! Dar eu zic ca, daca am privi pe termen lung (cum imi place mie sa privesc viata) am scapa putin din frica, temerile si intrebarile fara raspuns care ne framanta zilnic. E adevarat ca in prezent firmele au probleme, angajatii pierd joburi, magazinele si restaurantele se inchid, oamenii isi pierd casa pentru ca au facut investitii pe care stiau ca nu si le pot permite....(asta e ceea ce ma mira pe mine - sa cumperi o casa mare si frumoasa, cand tu stii ca nu ti-o poti permite). Am incercat sa ii inteleg uitandu-ma la partea business din aceasta afacere imobiliara - cum ca aceste persoane si-au cumparat casa cu gandul ca in 2 ani sa o vanda la un pret mai mare. Astfel ca ramane cu profit. Dar uite ca nu tot timpul castigi cand risti. Cine se gandea ca economia isi va intoarce "fundul" la toti?! In urmatorii doi ani speram cu incredere ca criza in care suntem se va schimba in profit si intr-o America care va redeveni "taramul unde visele se implinesc". Nu stiu de unde am scos-o pe asta, dar imi amintesc ca majoritatea se gandeau la o America unde cainii sunt cu colaci in coada.
Luand pulsul orasului si ramanand tot in partea politico - economica a tarii remarc cu placere ca cladirile care erau in constructie in septembrie, cand m-am mutat eu aici, sunt terminate sau aproape terminate. Ceea ce ar putea insemna ca nu totul e negru cum pare. Si ca bani si motive sa duca pana la capat ce au inceput, pe vremea cand era mai roz, sunt. Totusi, e adevarat ca dintr-o cladire cu 8 etaje, doar 3 etaje sunt ocupate de diferite firme. Imi spun ca ceva semn bun e de luat in seama si ca, cu rabdare si incredere, celelalte etaje se vor ocupa in viitorul apropiat.
"Nothing is permanent in this wicked world - not even our troubles" - Charlie Chaplin
No comments:
Post a Comment